Doamne, binecuvintează România! Dar... cu ce?

Tu ce apreciezi la România? Dincolo de momentele festive ocazionate de anumite evenimente naționale, ce identifici pozitiv în viața de zi cu zi?

Presupun că nu ai întotdeauna cuvinte bune și frumoase. Poate că vorbești cu năduf de ea. Sperai să fie altfel... Poate credeai că

Lucrez în sistemul de educație de peste 25 de ani. S-au schimbat multe lucruri. Nu toate au fost reușite. Cum nu toate sunt doar erori.

Am condus chiar un ONG (Asociația pentru Educație, Democrațe și Toleranță). Am organizat simpozioane naționale și internaționale prin intermediul cărora am încercat să promovez personalitatea uitată a dr. Traian Popovici. M-am lăsat apoi păgubaș. Intuiești lesne motivul...

Au fost eforturi insistente pentru a se realiza un film despre viața zbuciumată a acestei personalități marcante. Am găsit case de film în străinătate dispuse să facă asta, dar nu și în România. Dezamăgirea mea a fost mare.

Am terminat un Master în Educație la o Universitate externă României. Nu am simțit absolut deloc că ar fi contat cu ceva pentru sistemul românesc.

Deci, am suficiente motive să nu fiu încântat. Aș putea spune multe și despre sistemul sanitar. Cu siguranță, ai putea spune și tu. Oare întâmplător suntem în topul bolilor care derivă din stilul de viață?

Iar ceea ce trăim ține de educație. Suntem bolnavi, asta este cert. Și asta spune multe despre parcursul nostru.

Cu toate acestea, am rămas mai departe aici. Muncesc aici și depun eforturi insistente și consistente mai departe să cresc calitatea vieții celor care văd în mine o sursă de inspirație. Asta nu mă face să mă simt mai „român”. Dar sunt un om împlinit.

Ieri am primit un mesaj fascinant de la o persoană care a fost alături de mine timp de 3 luni - în Programul Restart 100%. Las doar un scurt fragment:

„Ii mulțumesc lui Dumnezeu ca ați apărut la timp în viața mea. Când scade entuziasmul iau o doză de optimism de la dvs. și merg mai departe. O să vă fiu recunoscătoare mereu!”

Acest gen de mesaje îmi dau putere să merg mai departe. Să rezist și să privesc cu speranță spre tot ceea ce se întâmplă. Am învățat să iau partea pozitivă chiar și din eșecurile prin care trec. Astăzi România este în sărbătoare. Mâine se întoarce la lucru. Sperăm să o facă mai bine!

De unde știm când Dumnezeu binecuvintează această țară? Atunci când ne deschidem unii spre alții și viețile noastre trec prin transformări profunde, putem concluziona că ceva miraculos se întâmplă!

Citeam zilele acestea următorul gând: „Într-o lume în care toți aleargă după bani, puțini își dau seama că tot ceea ce cheltuim sunt anii...”

Oare chiar realizăm asta?

Atunci când nu ne mai înverșunăm unii împotriva altora și lăsăm spațiu de bucurie și pentru alții (care nu ne plac), înseamnă că țara aceasta se populează cu tot mai mulți OAMENI!

Cu oameni preocupați de binele comun și creșterea calității propriei vieți!

Așa să fie!